Mihai LEONTE
Numele forumului cat si aceasta descriere pot fi modificate accesind meniul ADMIN -> OPTIUNI
Lista Forumurilor Pe Tematici
Mihai LEONTE | Inregistrare | Login

POZE MIHAI LEONTE

Nu sunteti logat.
Nou pe simpatie:
Profil Diana2019
Femeie
25 ani
Vaslui
cauta Barbat
25 - 80 ani
Mihai LEONTE / MEMORII ACCESIBILE 2011...autor Mihai LEONTE / MEMORII ACCESIBILE 2011...autor Mihai LEONTE  
Autor
Mesaj Pagini: 1
Mihai LEONTE
Mihai LEONTE

Din: Moldova Noua - Romania
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 845
Volumul MEMORII ACCESIBILE 2011 care conţine atât poezie dar şi proză este tipărit.
Cei care doresc îl pot solicita autorului Mihai LEONTE printr-un email.
Volumul se mai găseşte în unele librării din Timişoara.
A fost numit MEMORII ACCESIBILE fiindcă volumul are circa 100 pagini versuri, dar şi peste 100 pagini de proză.

memorii accesibile mihai leonte volumul memorii accesibile 2011 care atât poezie dar şi Mihai LEONTE

49.5KB


_______________________________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE


pus acum 15 ani
   
Mihai LEONTE
Mihai LEONTE

Din: Moldova Noua - Romania
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 845
Mihai LEONTE

Membrul al Ligii Scriitorilor din Romania
filiala Banat



M E M O R I I A C C E S I B I L E

Volum dedicat cititorilor şi susţinătorilor mei, care mă sprijină permanent moral şi material necondiţionat.
Mulţumesc sponsorilor acestui volum şi familiei mele.





Moldova Noua 2 aprilie 2011

Editor: Robert Şerban
Coperta: Violeta Sabina Lazar
Paginare: Gheorghe Stanjic
Tipar: BrumaR


Editura BrumaR
300050 Timişoara, str. A. Popovici 6
tel./fax: + 40 256 203 934; 293 441
e-mail:



Sponsorii acestui volum:

Primăria oraşului MOLDOVA NOUĂ
– Sponsor principal
S.C. BĂLEANU SERVCOM S.R.L Moldova Nouă
Doctor Ioan GUGA,
Senator de Caraş-Severin 2000 – 2004
Editura BRUMAR Timisoara
Marian COCEAN S.C. Partener Moldova Nouă
Costică Doru ANDRONIC, patron Moldova Nouă


Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
LEONTE, MIHAI
Memorii accesibile / Mihai Leonte - Timisoara:
Brumar, 2011
ISBN 978-973-602-619-5
821.135.1-32
---

memorii accesibile mihai leonte mihai ligii din banatm evolum dedicat şi mei, care mă Mihai LEONTE

49.5KB


_______________________________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE


pus acum 15 ani
   
Mihai LEONTE
Mihai LEONTE

Din: Moldova Noua - Romania
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 845
Poetul Mihai LEONTE OM AL CLISURII

Chiar dacă Mihai LEONTE nu a fost dintotdeauna un om al Clisurii Dunării, viaţa l-a adus acolo unde, până la urmă, s-a simţit cel mai bine. Prin natura meseriei lui de bază mineritul, putem spune, chiar, ca viaţa l-a aruncat exact acolo unde îi este locul, adică în această zonă minieră plină de evenimente trecute, prezente şi viitoare, evenimente care l-au inspirat în întreaga lui carieră scriitoricească. Omul Mihai LEONTE s-a format în adâncuri, dar s-a desăvârşit la suprafaţă scriind despre adâncuri. Proza lui Mihai LEONTE poate şi va fi considerată, fără doar şi poate, o mărturie importantă peste veacuri a anilor în care la Moldova Nouă mineritul era ridicat la rang de cinste, prin poezia lui, însa, dându-i acestei meserii demne şi grele rang de virtute. Prin poeziile sale Mihai LEONTE a dat minerului ce e al minerului şi naturii ce e al naturii, apariţiile sale publice încântând de fiecare dată auditoriul. Volumele publicate până în prezent îl recomandă ca unul dintre cei mai de seama cărturari ai Clisurii Dunării, un exponent de seamă al vieţii culturale din Moldova Nouă, care a reuşit de-a lungul anilor să transforme lămpaşul în hârtie şi târnăcopul în peniţă, cu care a zugrăvit în cuvinte măiestre atât trăirile sale interioare, cât şi pe cele ale oamenilor alături de care a muncit şi trăit în acest colţ al Banatului.

Doctor Inginer Ion CHISĂLIŢĂ
Primarul oraşului Moldova Nouă


_______________________________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE


pus acum 15 ani
   
Mihai LEONTE
Mihai LEONTE

Din: Moldova Noua - Romania
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 845
VIAŢA O ŞCOALĂ CONTINUĂ

Cuvânt înainte la Cartea de Onoare a Şcolii din satul Petia,
donată de poetul Mihai LEONTE

Fiecare dintre noi, care azi ştim carte am trecut printr-o şcoală. Acei care ne-au îndrumat în buchisirea slovelor au fost învăţătorii. De aici, din şcoală porţile lumii au început să se deschidă pentru fiecare dintre noi. Unii au reuşit datorită valorii individuale, alţii cu sprijin material mai consistent au mers mai departe urcând trepte mai înalte spre perfecţionare. Oriunde au ajuns, cred că în suflet şi-au păstrat emoţiile şi bucuriile primilor ani de şcoală.
Chiar dacă există fel şi fel de păreri despre şcoală, trebuie ca întotdeauna să căutăm a ne instrui, pentru a ne fi nouă de folos în primul rând şi apoi să ne integrăm în societate pentru a fi de folos şi celor din jurul nostru.
Gândurile noastre să fie în jurul celor care ne-au îndrumat primii paşi în şcoală şi viaţă.
La rândul nostru avem obligaţia să ne educăm propriile noastre odrasle (copiii), astfel continuând un ciclu perpetuu al vieţii. Cei sârguincioşi, cei muncitori vor avea doar satisfacţii în drumul vieţii, plin însă şi de greutăţi.
Şcoala începe în clasa I-a şi se termină la sfârşitul vieţii.
Filosoful latin Seneca a lansat ideea că; ,,şi bătrânii trebuie să înveţe”. De aici tragem concluzia că viaţa este o şcoală continuă.

Un elev continuu
LEONTE Vasile Mihai
Născut 19 ianuarie 1941
in satul Petia, comuna Buneşti
Judeţul Suceava


_______________________________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE


pus acum 15 ani
   
Mihai LEONTE
Mihai LEONTE

Din: Moldova Noua - Romania
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 845
ADOPTAŢII

Nimeni nu s-a născut în locul dorit. Destinul l-a propulsat pe Planeta Albastră. Totul a venit neanunţat. Destinul nostru, al fiecăruia a fost sau nu definit. Ajunşi la o anumită vârstă putem spune că am avut noroc, sau cum spun filosofii din cele mai vechi timpuri; ACESTA A FOST DESTINUL NOSTRU! Unii au rămas acolo unde s-au născut, dacă acea localitate îi asigura o viaţă normală şi decentă. Alţii au plecat în lume să-şi caute norocul, urmând ceva şcoli de meserii sau chiar mai înalte. În timp ne-am ataşat de o zonă oarecare. Din motive economice sau familiare ne-am stabilit undeva. Unii dintre noi ne-am stabilit în zona Clisura Dunării, fiind aduşi aici de meseria noastră; mineritul!
DA! MINERITUL! Căci zona Clisura Dunării a devenit pe atunci un El Dorado al României prin anii 1960. Auzisem de Leşul Ursului din anii când eram elev la şcoala profesională, aşa cum auzisem şi de Moldova Nouă. Încă de pe băncile şcolii profesionale vorbind cu colegii am zis că voi veni la Moldova Nouă. Dar trebuia să respect un contract de şcolarizare cu întreprinderea minieră care mă şcolarizase. Astfel că o perioadă am lucrat la minele din bazinul Zlatnei; Almaşul Mare şi Haneş. În anul 1962 m-am angajat la mina Baia de Arieş datorită unor condiţii de muncă mult mai bune, dar cu o salarizare destul de inconsistentă pentru minerit. Mina Baia de Arieş era aproape în localitate, căci de la cămin la mină făceam doar vreo 10 minute, ceea ce era destul de puţin în comparaţie cu minele din bazinul Zlatnei unde mergeam cu autobuzul peste 2 ore jumătate, mai trebuia să mergem 3 kilometri prin altă mină. Pe atunci încă lucram alături de deţinuţi şi eram controlaţi la orice gură de mină să nu introducem în special ziare sau reviste din exterior. Fiind tineri căutam să ne pregătim şi să ne realizăm cât de cât. La un an de la instalarea mea în Baia de Arieş am dat examen pentru admiterea la liceul seral. Am intrat în rândul seraliştilor. Nu era chiar uşor să lucrezi în subteran şi să stai seară de seară încă patru ore la cursuri. Problemele erau mult mai grele pentru cei care locuiam la cămin, fiindcă în acei ani nu se găsea pâine la liber, ci numai pe cartelă. Dacă nu erai abonat la cantină, rămâneai fără hrana de seară. Şcoala se făcea şi sâmbăta, aşa că timp liber nu prea aveam. Mai era o problemă a frecventării cursurilor când eram în schimbul doi. Unii şefi de sectoare înţelegeau asta, alţii nu! La Baia de Arieş am avut totuşi parte de şefi buni. Seraliştii eram repartizaţi fie la lucrări care se executau în schimbul întâi, fie la fronturi unde munceam schimbul trei. Am lucrat multă vreme la abatajele frontale de la Stocul Unu. Am fost îndrumat să-mi formez o echipă de armare care acţiona mai mult în schimbul de noapte, astfel că puteam frecventa cursurile liceului seral. Direcţiunea liceului a încercat chiar să ţină cursuri funcţie de schimburile noastre, dar era greu pentru cadrele didactice şi nu a funcţionat.


_______________________________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE


pus acum 15 ani
   
Mihai LEONTE
Mihai LEONTE

Din: Moldova Noua - Romania
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 845
Mihai LEONTE - viaţa ca literatură

Pentru a scrie despre viaţa şi opera poetului Mihai LEONTE ne-ar trebui un top întreg de hârtie, fiindcă cei şaptezeci de ani pe care îi împlineşte sunt încărcaţi de evenimente, fapte şi gânduri, toate constituindu-se în personalitatea unui om dăruit oamenilor.
Născut în Buneştii Sucevei în iarna anului 1941, într-un ianuarie geros la fel ca evenimentele dureroase pentru neamul românesc, ce se anunţau, Mihai LEONTE urmează diferite şcoli, pe măsura posibilităţilor de atunci ale părinţilor Vasile şi Elena Jăniţa LEONTE, obţinând “ Diploma de maiştri” în 1969 şi cea de bacalaureat în 1972.
Pe firul timpului derulat de pe mosorul existenţei sale sunt marcate importante evenimente demne de reţinut: în 1967 se căsătoreşte cu Ana Martinovici, fiindu-i alături şi la bine şi la greu, în 1976 a devenit membru al Asociaţiei Filateliştilor din România, unde a avut diferite funcţii de conducere. În 1992 a fost ales consilier judeţean de Caraş-Severin, ca independent, la fel, în acelaşi an, consilier al oraşului Moldova Nouă. Urmare diversului evantai de preocupări Mihai LEONTE a primit titlul de Cetăţean de Onoare a comunei Buneşti, judeţul Suceava unde s-a născut în anul 2002.
Datorită înclinaţiei sale de aşi exprima sentimentele şi vibraţiile eu-lui în versuri, încă de pe timpul când se afla la Turda, frecventând cenaclul literar ,,Pavel Dan“ şi publicând primele versuri în ziarul ,,Turda Nouă“ poetul îşi adună creaţiile literare în volumul ,,Apogeul metaforic “, publicat la o editură din Reşiţa în anul 2004, iar în 2010 publică volumul”Armonii majore “. An în care, datorită activităţii sale pe tărâmul literar şi publicistic este primit în Liga Scriitorilor din România.
Poetul este conştient că orice frumos are şi valoare morală. Poate nu serveşte eticii sociale, dar creează ethos. Frumosul purifică, descătuşează, chiar şi atunci când este strigăt de disperare. Îl exprimă pe Mihai LEONTE, cel care îşi găseşte corespondenţa în ceea ce spunea filozoful grec Constantin TSATOS ”Omul de cultură este copilul durerii. Tot ce are mai frumos în el s-a născut cu durere, din durere. La rădăcina fiecăreia din ideile sale se găseşte o rană. Fie că şi-a consacrat viaţa ştiinţei, fie artei, şi una şi alta îi amintesc de rana care înseamnă începutul rodniciei “.
Poetul este un romantic, un iubitor al poeziei clasice prin care îşi exprimă sentimentele. Fiind sedus de himera clasicităţii, poetul nu prea este dispus să-şi însuşească achiziţiile liricii contemporane, preferând experienţa înaintaşilor, vizibilă nu atât în substanţa viziunii, cât în prozodia incantatorie, cizelată, aproape narcisiacă:”Nu-mi
Scoate din mine iluzia supremă/ Că tu eşti muritoare, când eu te cred eternă “( Nu vreau ). O voluptate irepresibilă a rostirii şi o dicţie impecabilă împing poezia lui Mihai LEONTE către discursul muzical în care par a se fi strâns cele mai incitante ritmuri. Clasicismul prozodic al versurilor e însă mai degrabă o formă de îmblânzire a convulsiilor lăuntrice, un act de exorcism. Poetul are capacitatea de a da carnaţie obsesiilor, de a le închide în versuri rafinate şi eclatante. Poezia acestuia dă impresia reală de precizie a monturii lirice. Scenariul liric este original şi bine pus la punct. Universul liric întemeiat, uneori, pe simboluri ale purificării şi renaşterii spirituale dar şi pe o recuzită livrească este împrumutată din fondul cultural arhaic.
Opera poetică de până acum publicată în cărţi, antologii şi mai ales în revistele de pe internet ne convinge că eul lui Mihai LEONTE reverberează pe aceeaşi lungime de undă cu emisia lirică.
Păcat că vremea trece şi viaţa, chiar şi a unui poet, se încadrează în ceea ce spunea Monseniorul Vladimir GHIKA:,,Omul este una dintre făpturile care se alcătuiesc cel mai încet şi care trec cel mai repede “.
În acest moment aniversar îi urez poetului Mihai LEONTE mulţi ani cu sănătate şi inspiraţie, pentru a ne bucura în continuare de frumuseţea versurilor sale.

Al. Florin ŢENE
Preşedintele Ligii Scriitorilor din România


_______________________________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE


pus acum 15 ani
   
Mihai LEONTE
Mihai LEONTE

Din: Moldova Noua - Romania
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 845
ALEGEREA MESERIEI!...autor Mihai LEONTE

La intrarea în viaţă considerăm că vrem o anumită meserie! Această opţiune fie o alegem singuri, fie ne este sugerată. În cazul meu pot spune că părinţii mei mă voiau agricultor. Din acest motiv când am terminat 4 clase elementare, nu am fost lăsat să merg mai departe la şcoală. După un an de stat acasă la insistenţele directorului şcolii din satul nostru Petia, domnul Agape CASANDRA, am intrat la ciclul 2 cum era pe atunci, adică în clasa a 5 a. La începutul clasei a 7 a din nou am fost oprit să mai merg la şcoală. Atunci am plecat în lume ajungând la Ploieşti. Iniţial am vrut să merg la o mătuşă la Râmnicu Sărat, dar cum m-am urcat intr-o garnitură de cisterne, am adormit şi m-am trezit dimineaţa în rafinăria VEGA din Ploieşti, în toamna anului 1955. Am fost oprit în rafinărie ca ucenic la atelierul AMC, unde aveam posibilitatea să devin ceasornicar sau orice meserie mi-aş fi dorit. Cu toate acestea după un de muncă în rafinărie, aveam să revin acasă la insistenţele tatălui meu. Dar, acum situaţia se schimbase. Nu voiam să mai fiu ţăran, ci îmi doream ceva mai mult. Am plecat din nou către oraşul visurilor mele; Ploieşti. Am început un lung şir de încercări şi experienţe. Şantierul uzinei DERO, ucenic la tinichigerie, adică noi executam tubulatura pentru instalaţiile de aerisire din viitoarele secţii ale uzinei. Dar se pare că nu eram făcut să fiu tinichigiu! Am mai lucrat la şantierul poştei mari din Ploieşti ca muncitor necalificat. Astfel că prin martie am plecat la gostatul din Valea Călugărească unde am muncit toată vara anului 1957. Toamna am intrat la secţia Vinalcool pentru campania de toamnă a vinificaţiei. Câştigam destul de bine însă doar sezonier. Astfel că am plecat la unchiul meu la Turda cu speranţa că îmi voi găsi un loc de muncă pe acolo. Întâmplarea a fost că nu am mai ajuns la Turda ci la şcoala profesională de mineri Zlatna. Şi astfel din ceasornicar, aveam să ajung miner, şi ce a mai urmat după aceea, adică peste 30 ani de minerit!


_______________________________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE


pus acum 15 ani
   
Mihai LEONTE
Mihai LEONTE

Din: Moldova Noua - Romania
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 845
ALEŞII ORAŞULUI MOLDOVA NOUĂ 2008 - 2012

  Citind un volum scris de un autor care a trăit o întreagă viaţă în acest oraş minier cum este Moldova Nouă, am considerat că este absolut necesar să se cunoască cei pe care cetăţenii au decis să le conducă destinele timp de patru ani. Am solicitat sprijinul domnului consilier local medicul veterinar Ion MARIŞESCU, persoană care o cunosc de peste 30 ani fiind un vechi filatelist şi mare iubitor de flori. Astfel că am hotărât împreună să includ în acest volum scurte prezentări despre aleşii oraşului nostru.
- Actualul primar al oraşului domnul Doctor Inginer Ion CHISĂLIŢĂ este inginer silvic, conducând ani buni Ocolul Silvic Moldova Nouă, dar şi contribuind la împădurirea iazurilor de steril care poluau zona alături de inginerul minier Maria FÎCI, născută TISMĂNARU. Era normal ca locuitorii în marea lor majoritate să opteze pentru a fi primarul oraşului Moldova Nouă. Din dorinţa de autodepăşire şi-a luat doctoratul în silvicultură.
- Viceprimarul oraşului domnul SPOREA GHIŢĂ tehnician mecanic, student în ultimul an la Universitatea Eftimie MURGU din Reşiţa, Facultatea de Drept Administrativ.

      Consilierii aleşi ai oraşului Moldova Nouă 2008 – 2012

- BĂLEANU EUGEN Managerul General al Societăţii TV BĂLEANU care asigură transmiterea programelor TV în Moldova Nouă şi Clisura Dunării, dar şi în multe alte localităţi din judeţul Caraş-Severin.
- BÂCLEŞAN CĂTĂLIN economist. Director la Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin.
- BENCZE LADISLAU inginer minier. In prezent este Şeful Agenţiei Romane pentru Dezvoltarea Durabilă a Zonelor Miniere - Moldova Nouă.
- GRECU DAN inginer miner ca formare, dar specializat după 1990 în ingineria economică.
- GUBANDRU NICOLAE patron local, maistru principal miner.
- MĂRCULESCU CLAUDIA profesor de religie. Facultatea de Teologie
- MARIŞESCU ION medic veterinar promoţia 1967 Timişoara. A absolvit ,,Cincinnati Bible College&Seminary" obţinând titlul de Master of Arts in Practical Ministries - Viena 2002.
- NOVICICI MLADEN economist, administratorul SC Dunărea Moldova Noua.
Este cel mai longeviv consilier local, fiind ales în toate legislaturile.
- POPA DRAGA inginer electromecanic, profesor la Grupul Şcolar Moldova Nouă
- STANCIU ŞERBAN maistru principal minier & lider sindical.
- STOICOVICI ION maistru mecanic auto. Decanul de vârstă al consilierilor locali.
- TIUGAN VICTOR GRIG inginer prepararea minereurilor
- TURCIN ILIE Economist
- VASILAŞI IRINEL tehnician mecanic
- VIZITIU VIOREL Universitatea de Medicină şi Farmacie Timişoara. Medic primar, medic de familie în Moldova Nouă, specializat şi în medicina muncii.
- ZABERCA MARIANA, Universitatea de Vest Timişoara, facultatea de fizică. Are studii postuniversitare de informatică.
Am considerat că nu este necesară precizarea coloraturii politice pentru aleşii oraşului.


_______________________________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE


pus acum 15 ani
   
Mihai LEONTE
Mihai LEONTE

Din: Moldova Noua - Romania
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 845
În 18 mai 2011 poetul Mihai LEONTE din Moldova Noua şi-a prezentat volumul MEMORII ACCESIBILE 2011 în faţa Consiliului Local Moldova Nouă în chiar deschiderea şedinţei ordinare de consiliu din această zi.

memorii accesibile mihai leonte mai 2011 poetul mihai leonte din moldova noua şi-a prezentat Mihai LEONTE

49.5KB


_______________________________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE


pus acum 15 ani
   
Mihai LEONTE
Mihai LEONTE

Din: Moldova Noua - Romania
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 845
1                                  ANTILOPA

  Matei o cunoscuse pe Antilopa în trenul care mergea de la Cluj spre Câmpia Turzii. O văzuse în gara din Cluj, care la acea oră a după amiezii de toamnă, era destul de pustie. Antilopa era cu echipa de popice care avusese meci la Dej. Fetele din grup erau tinere şi gălăgioase, cum de fapt sunt în general sportivele, adică pline de viaţă. Matei a remarcat-o pe Antilopa dintre cele din echipă, fiind cu părul blond. Da, îi plăceau blondele! La sosirea trenului dinspre Oradea lumea se înghesuise să se urce în vagoane fără să mai fie atenţi la alte amănunte.
Matei îşi găsise repede un loc într-un compartiment, dar lângă el rămăsese un loc liber. În uşa apare Antilopa căutând un loc. Cei de lângă Matei s-au grăbit să-l ofere pe cel liber. Antilopa arăta destul de zveltă ca sportivă, şi foarte atrăgătoare ca persoană feminină. Şi-a scos paltonul din acel material de piele de antilopă, făcându-se lejeră lăsând să i se vadă pieptul bine proporţionat. Desigur că orice tânăr şi-ar fi dorit să o cunoască! Antilopa a scos o carte, un volum albastru din BPT. Din care a început să citească în linişte. Doar o doamnă din compartiment a îndrăznit să o întrebe numele volumului. Imediat s-a început o discuţie pe teme literare. Matei a tăcut o vreme, dar atunci când a considerat că este în temă s-a infiltrat în discuţie. Nu era străin de cărţi şi a putut să rezolve o controversă iscată. Apoi a ieşit să-şi aprindă o ţigară pe coridorul vagonului de clasa a doua. Trenul parcă nu se grăbea târându-şi vagoanele spre tunelele de la Cojocna. La scurt timp a ieşit şi Antilopa, căci colegele ei erau în alt compartiment vecin. I-a cerut lui Matei ca din întâmplare un foc, apoi le-a trimis mici bezele colegelor de echipă. Una dintre ele a ieşit legând o discuţie despre meciul disputat la Dej. Colega Antilopei l-a întrebat pe Matei până unde merge, aşa ca din întâmplare! Când acesta a răspuns că va coborî la Câmpia Turzii, fetele au rămas surprinse oarecum! Şi echipa lor cobora acolo. Tot ca din întâmplare una dintre colegele de echipa a întrebat-o pe Antilopa pe ce strada locuieşte fiindcă vrea să o viziteze acasă. Antilopa i-a spus strada şi numărul casei. Matei a reţinut acest amănunt! Discuţia cu Antilopa nu avea nici o relevanţă deosebită şi nu se conturau bazele unei prietenii viitoare! La coborâre fetele s-au despărţit repede pentru că un autobuz de oraş le aştepta la ieşirea din gară. Matei a rămas pe peronul gării şi urmărea cum Antilopa traversa liniile căii ferate, căci locuia în acel cartier din faţa gării. La un moment dat Antilopa s-a oprit şi a trimis lui Matei o bezea, sărutându-şi două degete şi s-a pierdut în noapte.
    La câteva zile de la ajungerea în mica localitate minieră Matei şi-a adus aminte de Antilopa. I-a scris o ilustrată pe adresa auzită de la fete, specificând doar; pentru Antilopa. A rămas foarte surprins când după ceva timp a primit o scrisoare destul de nostima în care se găseau mai multe întrebări referitoare la persoana lui Matei. Astfel a început un schimb de scrisori care s-a terminat brusc prin februarie. Se părea că legătura dintre cei doi nu se vor mai relua vreodată! Şi totuşi pauza avea să dureze câteva luni bune. Cum a fost reluată corespondenţa cu Antilopa, într-un episod viitor.


_______________________________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE


pus acum 15 ani
   
Mihai LEONTE
Mihai LEONTE

Din: Moldova Noua - Romania
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 845
2                         ANTILOPA; REÎNTÂLNIREA

   Revenind dintr-o călătorie cu trenul, Matei a coborât în gara din Câmpia Turzii şi a mers pe aliniamentul căii ferate spre staţia de autobuz care mergea spre Turda. Nu avea nici un fel de bagaj. Putea foarte bine să se urce în autobuzul din spatele gării dar ceva instinctiv l-a dus în cu totul altă parte. Mergând fără să se grăbească, Matei nu era atent şi era gata să dea peste o fată care mergea spre gară. Fata s-a uitat lung la el şi l-a admonestat că nu este atent! Dar s-a oprit din mers şi l-a întrebat dacă nu este el cel cu care a corespondat Antilopa. Matei a rămas oarecum încurcat, dar până la urmă a răspuns afirmativ. S-a recomandat ca fiind colegă de laborator cu Antilopa şi căpitanul echipei de popice. Matei a recunoscut-o fiind îmbrăcată cam tot astfel ca o sportivă!
    I-a spus lui Matei doar atât; am să-i spun Antilopei că te-am întâlnit şi a plecat grăbită. Ajuns în staţia de autobuz avea să aibă o nouă surpriză, căci ca din pământ a dat nas în nas cu Antilopa. Nu ştia ce hotărâre să ia? Antilopa l-a abordat cu îndrăzneală salutându-l de parcă se cunoşteau de când lumea. Mergea şi ea la Turda, astfel că au mers împreună. Au mers până în centru cu toate că Matei trebuia să coboare în altă staţie. Au decis să meargă la un restaurant cu autoservire căci Matei era flămând fiindcă venise de pe drum! Au găsit o masă mai izolată şi liberă unde au putut să stea mai mult de vorbă. Au mers la standul autoservirii să-şi aducă meniul pe tava de autoservire. După ce au servit masa Matei s-a grăbit să ajungă la trenul Mocăniţă care făcea legătura între Turda şi Abrud pe o distanţă de 100 kilometri pe care o parcurgea în aproape 8 ore. Antilopa l-a însoţit şi la gară. Sincer Matei se simţea stingherit de prezenţa Antilopei, fără să-şi dea seama care ar fi motivul acestei reţineri! După ce şi-a cumpărat biletul s-au urcat amândoi într-un vagon al celebrului tren Mocăniţa care urca în inima Munţilor Apuseni însoţit pe aproape întreg traseul de bătrânul Arieş. Cei doi nu găseau subiectul pentru o discuţie amicală. Timpul plecării trenului se apropia şi atunci Antilopa l-a luat de mână pe Matei şi s-a apropiat mai mult de el. S-au îmbrăţişat cu un fel de răceală sărutându-se prima dată. Matei era contrariat totuşi de sărutul neaşteptat al Antilopei. Parcă o voia, parcă nu! Avea aşa un fel de nelămurire în sinea sa! Trenul nu era aglomerat fiind o zi obişnuită de lucru. Avea să se aglomereze când se apropia de Baia de Arieş localitate minieră care capta ca un magnet suflarea de pe valea Arieşului mijlociu de la Sălciua la Abrud.
Matei ajuns la destinaţie şi-a început activitatea de la mină şi liceu. A treia zi a primit un plic dar şi un aviz telefonic de la Antilopa. Era invitat cât se poate de repede la Turda pentru o întâlnire. Matei i-a spus Antilopei că nu poate veni fiindcă nu are nici concediu şi nici alte recuperări de la mină. Era doar joi şi nu au luat nici o hotărâre comună. Sâmbătă seara Matei era la cursurile liceului seral, când un coleg l-a anunţat că cineva îl caută. Nu i s-a spus cine anume. Mai avea încă o oră de curs. A mers să-l anunţe pe profesorul de istorie să-l învoiască pentru acea oră, după care a mers cu cel care îl anunţase de vizită. A rămas surprins şi mirat să o vadă pe cea care îl căuta; era Antilopa! S-au salutat destul de rece, după care a întrebat-o cu ce ocazie? Antilopa i-a răspuns simplu că a venit să-l vadă. Matei a rămas fără nici un răspuns! Unde să se ducă şi ce să facă cu o fată în miez de noapte? Au rămas discutând în stradă în apropierea ieşirii din liceu. Deja ora se terminase şi colegii l-au înconjurat pe Matei şi pe Antilopa. Norocul era că Matei era liber până luni seara. Un coleg care avea o cameră închiriată în localitate l-a scos din încurcătură şi i-a oferit camera sa până luni, unde putea să-şi ducă oaspetele venit pe neaşteptate. Au mers împreună până la cameră şi colegul a plecat acasă într-un sat vecin unde locuia cu familia sa. Le-a pus la dispoziţie strictul necesar pentru o seară improvizată rămânând ca cei doi să se descurce. Matei a luat-o pe Antilopa şi au mers la restaurantul din localitate mai mult să mănânce ceva şi să-şi facă programul pentru acea noapte pe care nu ştia cum o va petrece!


_______________________________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE


pus acum 14 ani
   
Mihai LEONTE
Mihai LEONTE

Din: Moldova Noua - Romania
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 845
3                           ANTILOPA; NOAPTEA LUNGĂ

   Restaurantul localităţii nu era aglomerat, aşa că au găsit o masă liberă unde s-au instalat comod împreună cu colegul care se grăbea să meargă la trenul de noapte. Acesta nu a dorit să servească nimic şi i-a lăsat pe cei doi să poată discuta în linişte. Ospătarul a venit cu promptitudine şi a luat comanda. Matei nu voia să fie nici galant dar nici needucat, astfel că a plătit consumaţia din acea seară. Între timp discuţiile s-au purtat pe tema venirii Antilopei la 80 kilometri după Matei pentru această întâlnire. Antilopa a atacat subiectul foarte deschis. I-a spus lui Matei că din vechile scrisori a dedus că ar fi dispus să se căsătorească. Antilopa fiind cu câţiva ani mai în vârstă decât Matei. Acesta a încercat să-şi amintească din ce îi scrisese Antilopei, amintindu-şi de o discuţie pe această temă, dar la care nu se ajunsese la vreun rezultat atunci. Restaurantul se închidea la ora 1 noaptea sâmbăta, aşa se face că nici nu şi-au dat seama că a sosit ora închiderii. Au plecat spre gazda provizorie căci nu era departe de restaurant la unul din blocurile din localitate. Nu au luat nimic de băut de la restaurant. Ajunşi la gazdă Matei nu ştia cum să procedeze? Să rămână cu Antilopa sau să plece? Foarte dezinvoltă Antilopa a început să se facă comodă şi s-a apropiat de Matei fără reţinere. Ce nu ştia Matei era faptul că  fata cu care se întâlnise în gara din Câmpia Turzii, căpitanul echipei de popice, îl recomandase cu deosebită căldură pe Matei ca fiind un băiat de perspectivă! Au început discuţiile pe diverse teme. Antilopa a început să-şi desfacă geanta de voiaj unde avea ceva gustări pentru drum dar şi o sticlă cu vin. Antilopa era hotărâtă să aibă o relaţie cu Matei. Planurile ei erau cam în felul următor; să se cunoască mai bine, prin iarnă să se logodească şi în vara viitoare să se căsătorească. Erau planurile unei femei mature pe care însă Matei o cunoştea prea puţin şi nu voia să promită nimic pentru început. Antilopa a scos sandviciurile şi a desfăcut sticla cu vin. Matei se lăsa îmbiat mai ales la vin, căci voia să fie cu mintea limpede la tot ce se întâmpla. Asta a făcut-o pe Antilopa să insiste. Matei a întrebat-o despre evenimentele din viaţa ei. Astfel avea să afle că trăise şi Antilopa o poveste de dragoste cu un inginer din marea uzină Industria Sârmei care s-a dovedit a fi căsătorit. Această poveste o dezamăgise, dar nu mai voia să audă de titluri. Discuţiile au continuat pe diverse teme. Apropierea dintre cei doi devenise inevitabilă, căci fiecare avea dorinţa de apropiere unul de celalalt! Pe măsură ce timpul trecea era evident că se va întâmpla ceva foarte normal dintre un tânăr bărbat şi o tânără femeie. Patul din cameră era un pat dublu astfel că aveau loc unde să se desfăşoare în voie. Matei însă avea reticenţe, căci se putea aştepta la multe surprize. A fost un moment când a vrut să plece la cămin şi să o lase singură pe Antilopa. În momentul când a vrut să plece Antilopa i-a sărit de gât şi i-a spus ferm că nu pleacă din localitate dacă nu se culcă Matei cu ea. Acum Matei chiar că era şi mai încurcat. A fost de acord să doarmă împreună în acea dimineaţă de toamnă. Antilopa ştia să se poarte ca o adevărată femeie. Nu voia să afle nimic despre Matei. O interesa doar bărbatul din el. Au adormit într-un târziu obosiţi după ceea ce se întâmplase între ei şi s-au trezit aproape de ora 12 a zilei de duminică. Ziua de toamnă era frumoasă şi era păcat să rămână închişi în acea cameră, astfel că s-au îmbrăcat în grabă şi au ieşit pentru a merge la cantina unde Matei era abonat. A solicitat un meniu şi pentru Antilopa fiind serviţi imediat. Mâncarea de duminică la cantină era întotdeauna ca de sărbătoare. Astfel că Antilopa a fost foarte mulţumită, dar totuşi nu a mâncat toată porţia. Au mers apoi la căminul unde locuia Matei pentru a vedea condiţiile şi locul de unde primea scrisorile de la Matei. Au plecat prin localitate şi au mers chiar până la gura de intrare în mină, celebra Transversală a Păcii. Matei a întrebat-o când va pleca pentru şti cum să programeze timpul. După ce Antilopa i-a spus că vrea să plece dimineaţa cu trenul pentru a putea vedea Valea Arieşului până la Turda. Astfel că au hotărât să meargă la cinematograf unde rula un film francez.


_______________________________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE


pus acum 14 ani
   
Mihai LEONTE
Mihai LEONTE

Din: Moldova Noua - Romania
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 845
4             ANTILOPA; CUM SE VEDEA VIITORUL?

  La cinematograf Matei avea să se vadă cu mulţi din colegii să-i de muncă, de clasă şi bineînţeles cu multe cunoştinţe din localitate. După ce au cumpărat biletele au căutat un loc în ultimul rând al sălii, loc preferat de obicei de tinerii îndrăgostiţi. Pe tot timpul celor circa două ore de film se instalase între cei doi un fel de legătură mult mai intimă. La ieşire câţiva colegi l-au întimpinat pe Matei parcă invidiindu-l pentru frumoasa lui parteneră. Adevărul era că Antilopa prin corpul său de sportivă, era atrăgătoare, iar îmbrăcămintea ei aleasă cu gust o făcea şi mai plăcută. Timpul era destul de înaintat şi au hotărât să meargă spre gazdă împinşi de acel impuls al tinereţii. Au trecut pe la restaurant, dar nu au zăbovit mult pentru că timpul li se părea preţios! Antilopa a comandat o sticlă de şampanie pentru la domiciliul lor provizoriu. Impulsul lui Matei a fost să nu cumpere şampania, însă Antilopa a insistat ca ea să plătească. Ajunşi la gazdă s-au făcut destul de repede comozi. Difuzorul din cameră mergea nonstop aşa că de muzică nu duceau lipsă. Până dimineaţa la ora de plecare erau încă ore bune şi cei doi nu voiau să le piardă fără folos. Noaptea li s-a părut extrem de scurtă şi nici somnul nu se prindea de ei astfel că sosind ora plecării nici nu au sesizat că era dimineaţă. Matei a condus-o la tren pe Antilopa stabilind că se vor întâlni la Câmpia Turzii când Matei va fi liber. De data asta cei doi s-au despărţit ca doi vechi prieteni. La două săptămâni de la întâlnirea cu Antilopa, Matei a plecat la Turda. La gara mică din Turda îl aştepta unul din fraţii Antilopei cu motocicleta. Ajunşi acasă Antilopa îl aştepta cu mult fast. Cu această ocazie a cunoscut pe părinţii Antilopei, nişte bătrâni ardeleni foarte cumsecade şi bine primitori de oaspeţi. Seara tinerii au fost în vizită la sora Antilopei care locuia la bloc împreună cu soţul său inginer metalurg la Industria Sârmei desigur! Sora Antilopei ca şi soţul ei au fost încântaţi să-l cunoască pe Matei. La întoarcere au trecut pe la alt frate al Antilopei dar nu au zăbovit acolo. Ajunşi aproape de casă au intrat la restaurantul din spatele gării din Câmpia Turzii unde era muzică dar nu au întârziat prea mult fiind aşteptaţi acasă. Prima duminică petrecută de cei doi acasă la Antilopa a fost una plină de surprize, căci a venit echipa de popice să o vadă pe coechipiera lor în noua ipostază. Căpitanul echipei de popice dar şi şefa de la serviciu a Antilopei, Pamfilia l-a luat deoparte pe Matei şi i-a spus că Antilopa chiar e îndrăgostită de el. Matei era şi nu era încrezut în spusele Pamfiliei. Matei vorbind cu părinţii Antilopei le-a spus acestora că intenţionează să aibă o relaţie de viitor cu aceasta, lucru care i-a bucurat nespus, iar viitorul socru i-a arătat chiar locul unde le va construi casa pentru ei, dumnealui fiind un dulgher constructor de case, renumit în zonă. Astfel că cei doi se puteau căsători liniştiţi. Revelionul se apropia şi cei doi au stabilit ca noul an să-l întâmpine împreună la Câmpia Turzii. Au petrecut revelionul la sora Antilopei şi cu această ocazie au stabilit şi data logodnei pentru data de 30 ianuarie. Vizitele lui Matei la domiciliul Antilopei au început să fie mai dese, adică ori de câte ori avea liber. A început să-şi aducă cărţi din biblioteca personală şi alte haine. În scurt timp a cumpărat şi verighetele pentru logodnă. Logodna a avut loc cu invitaţi şi de o parte şi de alta, căci Matei avea un unchi în Turda, iar unii colegi au insistat să fie prezenţi la acest eveniment. Naşii erau ceva rude mai apropiate ale Antilopei, o familie destul de tânără, astfel că programul  celor doi de a se căsători în vară se desfăşura normal. Matei avea să cunoască şi pe alţi membri ai familiei care erau angajaţi la Industria Sârmei. Cei doi tineri logodiţi acum îşi făceau planuri comune mai ales că viitorul socru avea în plan construirea casei pentru cei doi. Matei amator de fotbal venea la Câmpia Turzii să vadă meciurile echipei de fotbal când aceasta avea meci acasă.


_______________________________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE


pus acum 14 ani
   
Mihai LEONTE
Mihai LEONTE

Din: Moldova Noua - Romania
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 845
CLANUL VRĂBIOIULUI NEGRU

Cine nu ştie ce este o vrabie?  Le întâlnim peste tot. Chiar dacă mai vezi câte una solitară de obicei trăiesc în mici colectivităţi care au câte un fel de conducător. Am sesizat acest lucru în această iarnă. La prima zăpadă căzută în zona noastră am început să le pun pe pervazul ferestrei pâine muiată în apă călduţă. Şi apoi am cumpărat grâu de la un magazin agricol. Ceva mi se părea suspect! Chiar dacă vrăbiile îşi au cuiburile chiar în bloc, şi stau pe crengile copacilor de lângă fereastra mea nu veneau la mâncarea pusă decât la anumite semnale ale unor lideri. Am început să supraveghez mişcările lor. Astfel am observat un vrăbioi mai negru decât ceilalţi. Acest venea primul după ce emitea anumite ciripituri înţelese de cei din stolul său, eu l-am numit ,,clanul” Vrăbioiului Negru intra primul iar după el venea clanul său. Clanul advers căruia nu am putut să-i identific liderul stătea în aşteptare în crengile cireşului de lângă fereastra mea. Dar nu puteau aştepta prea mult căci rămâneau flămânde. La un semnal se repezeau spre pervaz, şi atunci clanul negru îşi lua zborul aşezându-se pe crengile unui prun de lângă bloc. Reprizele de servire a mesei se succedau la intervale aproape egale, până se epuizau rezervele de pe pervaz. Astfel am remarcat că Vrăbioiul Negru este conducătorul unui clan puternic. Cred că era destinat să fie lider, datorită faptului că era mereu un învingător.


_______________________________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE


pus acum 13 ani
   
Mihai LEONTE
Mihai LEONTE

Din: Moldova Noua - Romania
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 845
COLONELUL

   Când auzi cuvântul colonel desigur te duce gândul la armată! Dar când îl auzi în adâncul minei printre deţinuţi, departe de multe lucruri obişnuite, ţi se pare ceva anormal. Începusem lucrul imediat după ce terminasem şcoala profesională de mineri la cea mai îndepărtată mină a Întreprinderii Miniere Gheorghe Doja din Zlatna, Muncăceasca Vest. Am fost repartizat la un abataj pe filonul 25, miner fiindu-mi baci Ion Pipa. Un miner vârstnic, vechi aurar pe care cei de la miliţie îl cunoşteau ca traficant de aur. După ce ne terminam de evacuat minereul din frontul de lucru, noi cei mai tineri eram trimişi să facem rost de vagonete pentru a încărca minereul în ele. Baci Pipa mi-a spus; mergi la domnul Colonel şi îi spui că ai nevoie de vagonete! Am rămas oarecum surprins! Care Colonel? Apoi mi-a explicat că cel care se ocupa cu împărţirea vagonetelor era un deţinut pe care toată lumea îl ştia de Colonelul. Am mers la locul indicat de minerul meu şi m-am învârtit printre deţinuţii care erau la transport în subteranul minei. Nu am îndrăznit să întreb pe nimeni cine e Colonelul? Până la urmă m-am hotărât şi m-am adresat unui deţinut cu o statură impunătoare şi cu o cămaşă albă, am întrebat timid; dvs. sunteţi domnul Colonel? Tipul s-a uitat atent la mine şi m-a întrebat la rândul său; trebuie să fii de la abatajul lui moş Pipa, la care eu am dat doar din cap. Colonelul intuise că eram de la acel abataj fiindcă pe ceilalţi muncitori îi cunoştea. Colonelul era dirijorul echipei de transport a deţinuţilor din subteran şi toată lumea asculta cu smerenie de comenzile date. I-am spus câte vagonete vrem să încărcăm după care am dat să plec. Colonelul m-a oprit şi m-a întrebat de unde sunt şi cum de m-am angajat la mină. La instruirea făcută civililor ni s-a spus că nu avem voie să vorbim cu deţinuţii doar strictul necesar. Totuşi i-am răspuns Colonelului, iar acesta m-a întrebat despre regimentul din Fălticeni unde activase între cele 2 războaie mondiale. Am plecat şi cum frontul de lucru nu era departe m-am prezentat la moş Pipa să raportez ce am obţinut. Moş Pipa a râs şi atât! Asta mi-a declanşat un fel de curiozitate de a şti mai multe despre Colonel. Sincer nu ştiam pe cine să întreb! Când am fost anunţaţi să mergem după vagonete am făcut cunoştinţă cu alt deţinut care m-a întrebat dacă m-am speriat de Colonel. Asta m-a făcut şi mai curios. Deţinutul era un băiat brunet, care se declara a fi ţigan din Giuleşti. Cum Rapidul jucase finala Cupei României în acel an 1961 am început să discutăm de fotbal, eu fiind un vajnic susţinător al echipei Petrolul din Ploieşti. Am început să prind curaj, dar cum timpul nu ne permitea să lungim discuţia ne-am despărţit. Rapid-istul meu mi-a spus că în viitor el ne va asigura vagonetele necesare cu condiţia să-i dăm în fiecare zi 2 ţigări. I-am spus asta lui baci Pipa, la care dumnealui a râs din nou!
   Spre sfârşitul schimbului mai aveam timp de poveşti înainte de ieşirea din schimb, astfel că am ajuns şi la povestea Colonelului. Era cu adevărat Colonel dar având origini burgheze şi fiind participant la războiul antisovietic era condamnat la mulţi ani de detenţie. Atât la locul de muncă cât şi în colonia de muncă era respectat şi i se repartizau sarcini de educare şi supraveghere a colegilor deţinuţi. În echipa Colonelului nimeni nu contesta ordinele sale. Deţinuţii între ei se adresau doar cu apelativul; domnule!


_______________________________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE


pus acum 13 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la