Mihai LEONTE
Mihai LEONTE
 Din: Moldova Noua - Romania
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 845
|
|
Mihai LEONTE - viaţa ca literatură
Pentru a scrie despre viaţa şi opera poetului Mihai LEONTE ne-ar trebui un top întreg de hârtie, fiindcă cei şaptezeci de ani pe care îi împlineşte sunt încărcaţi de evenimente, fapte şi gânduri, toate constituindu-se în personalitatea unui om dăruit oamenilor.
Născut în Buneştii Sucevei în iarna anului 1941, într-un ianuarie geros la fel ca evenimentele dureroase pentru neamul românesc, ce se anunţau, Mihai LEONTE urmează diferite şcoli, pe măsura posibilităţilor de atunci ale părinţilor Vasile şi Elena Jăniţa LEONTE, obţinând “ Diploma de maiştri” în 1969 şi cea de bacalaureat în 1972.
Pe firul timpului derulat de pe mosorul existenţei sale sunt marcate importante evenimente demne de reţinut: în 1967 se căsătoreşte cu Ana Martinovici, fiindu-i alături şi la bine şi la greu, în 1976 a devenit membru al Asociaţiei Filateliştilor din România, unde a avut diferite funcţii de conducere. În 1992 a fost ales consilier judeţean de Caraş-Severin, ca independent, la fel, în acelaşi an, consilier al oraşului Moldova Nouă. Urmare diversului evantai de preocupări Mihai LEONTE a primit titlul de Cetăţean de Onoare a comunei Buneşti, judeţul Suceava unde s-a născut în anul 2002.
Datorită înclinaţiei sale de aşi exprima sentimentele şi vibraţiile eu-lui în versuri, încă de pe timpul când se afla la Turda, frecventând cenaclul literar ,,Pavel Dan“ şi publicând primele versuri în ziarul ,,Turda Nouă“ poetul îşi adună creaţiile literare în volumul ,,Apogeul metaforic “, publicat la o editură din Reşiţa în anul 2004, iar în 2010 publică volumul”Armonii majore “. An în care, datorită activităţii sale pe tărâmul literar şi publicistic este primit în Liga Scriitorilor din România.
Poetul este conştient că orice frumos are şi valoare morală. Poate nu serveşte eticii sociale, dar creează ethos. Frumosul purifică, descătuşează, chiar şi atunci când este strigăt de disperare. Îl exprimă pe Mihai LEONTE, cel care îşi găseşte corespondenţa în ceea ce spunea filozoful grec Constantin TSATOS ”Omul de cultură este copilul durerii. Tot ce are mai frumos în el s-a născut cu durere, din durere. La rădăcina fiecăreia din ideile sale se găseşte o rană. Fie că şi-a consacrat viaţa ştiinţei, fie artei, şi una şi alta îi amintesc de rana care înseamnă începutul rodniciei “.
Poetul este un romantic, un iubitor al poeziei clasice prin care îşi exprimă sentimentele. Fiind sedus de himera clasicităţii, poetul nu prea este dispus să-şi însuşească achiziţiile liricii contemporane, preferând experienţa înaintaşilor, vizibilă nu atât în substanţa viziunii, cât în prozodia incantatorie, cizelată, aproape narcisiacă:”Nu-mi
Scoate din mine iluzia supremă/ Că tu eşti muritoare, când eu te cred eternă “( Nu vreau ). O voluptate irepresibilă a rostirii şi o dicţie impecabilă împing poezia lui Mihai LEONTE către discursul muzical în care par a se fi strâns cele mai incitante ritmuri. Clasicismul prozodic al versurilor e însă mai degrabă o formă de îmblânzire a convulsiilor lăuntrice, un act de exorcism. Poetul are capacitatea de a da carnaţie obsesiilor, de a le închide în versuri rafinate şi eclatante. Poezia acestuia dă impresia reală de precizie a monturii lirice. Scenariul liric este original şi bine pus la punct. Universul liric întemeiat, uneori, pe simboluri ale purificării şi renaşterii spirituale dar şi pe o recuzită livrească este împrumutată din fondul cultural arhaic.
Opera poetică de până acum publicată în cărţi, antologii şi mai ales în revistele de pe internet ne convinge că eul lui Mihai LEONTE reverberează pe aceeaşi lungime de undă cu emisia lirică.
Păcat că vremea trece şi viaţa, chiar şi a unui poet, se încadrează în ceea ce spunea Monseniorul Vladimir GHIKA:,,Omul este una dintre făpturile care se alcătuiesc cel mai încet şi care trec cel mai repede “.
În acest moment aniversar îi urez poetului Mihai LEONTE mulţi ani cu sănătate şi inspiraţie, pentru a ne bucura în continuare de frumuseţea versurilor sale.
Al. Florin ŢENE
Preşedintele Ligii Scriitorilor din România
_______________________________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
|
|
